ma intind in pat. privirea mi-e indreptata spre tavan.e gri, e tot acolo, la cativa centimetri de mine si totusi pare a fi foarte sus, prea sus ca sa il ajung vreodata. racoarea din camera imi amorteste picioarele si simt nevoia sa le ascund in patura scamosata de vreme, dar calduroasa. sunt incojurat de intuneric, doar printr'o mica crapatura din jaluzea patrunde o lumina galbuie de la stalpul de iulminat ceausist de afara. incet acea lumina devine tulbure, dispare. nu mai vad nimic, ma dor ochii de atat negru. vreau sa ii deschid, dar nu pot, sunt asuprit de o senzatie care ma face sa ma afund in pat. sunt complet lipsit de simturi, de sentimente, sunt indifferent, e ca si cum as sta in vid, doar ca vidu asta e negru. de'odatat simt un current in tot corpul, ma arde, ma sufoca, durerea ma copleseste. ma sperii si deschid ochii, dar corpul meu arde si mai tare. cu greu deslusesc locul unde ma aflu. nu mai e nici o luminita, e doar patul si patura mea. vad luna care apare pe cer intr-un fundal de nori negrii si in jur miroase a verde. peste tot e nuami iarba, verde albastruie, o mare de iarba. agonia mea nu se sfarseste. ma doare, ma arde , ma ustura.Vreau sa ma ridic, dar observ ca nu o pot face. sunt intepenit in pozitia in care m'am cuclat. mintea comanda sa ma rdidic, dar corpul a devenit independent, nu indeplineste ordniul. doar ochii ii misc haotic de jur imprejur.Nu inteleg ce se intampla de ce ma doare, unde sunt. oare voi murii asa fara sa stiu de ce sau cum sau oare de ce eu? deodata pe fatza mea se sparge o picatura de apa. incet, incet nu mai ard, durearea dispare. stropii de ploaie incepe sa curga incet odata cu pierderea durerii. corpul imi este invadat de o fericire teribila. nu am fost niciodata asa de fericit ca ploua. de obicei ploaia este considerata plictisitoare, deprimanta, monotona, dar in acel moment ma facut a fost diferita. ma umplut de viata, la fel cum plantele se folosesc de ploaie ca sa creasca asa m'am folosit eu de ea pentru a ma umplue pe dinauntru. inlocuin durerea si suferinta cu fericire si stare de bine. acum priveam luna si ma imbatam cu mirosul de verde. dupa cateva ore in care m'am simtit divin, treptat am pierdut lumina alba a lunii. imediat ce am constientizat ca sunt din nou inconjurat de negru am tresarit, in speranta de a regasii luna alba in fundalul de nori negrii.Dar cand am deschis ochii am zarit doar lumina galbuie ce se strecura in camera. aici domnea aceiasi atmosfera, doar putin schimbata de un sunet ciudat. dupa ce mi'am clatit mintea mi-am dat seama ca sunteul ce se auze veanea de la picaturile de ploaie care se izbeau de geamul meu. acum imi dadeam seama cat de mult pot iubii ploaia. asa ca am ridic din pat deschid geamul si imi indrept fata spre cer lasand picaturile de ploaie sa imi atinga fata, zambind si razand de bucurie.



multumesc noma pentru inspiratie si poza.